Nu este usor sa gasesti cuvintele potrivite pentru a scrie acest articol, dar cu Dumnezeu totul este mai usor si mai frumos. Acesta este principalul motiv pentru care scriu aceste randuri…Dumnezeu. Pot sa zic din toata inima ca El m-a salvat, m-a iubit, m-a ajutat si m-a iertat, fiecare dintre noi poate sa ma aprobe si poate sa vina cu marturii si argumente mult mai puternice decat mine.

In trecutul meu cred ca am fost cel mai pacatos om, rau, mincinos, egoist si cate alte calitati negative, dar chiar si asa ratacit in lume, Cineva a avut rabdare cu mine, m-a iubit si m-a asteptat sa ma intorc la El. Am fost exact fiul risipitor (Luca 15.11), oaia pierduta din turma, dar iubirea Lui eterna pentru omenire, am simtit-o si eu (Deuteronomul 30.4).

Acum vreau numai sa urmez Caile Lui cu o inima curata, cu o purtare exemplara si cu un cuget limpede. Vreau sa inmultesc talantul primit si sa aduc un castig Domnului.

Toti cei ce inteleg cuvintele mele, ii rog din toata inima, sa se roage pentru mine, am nevoie de acest ajutor spiritual ca sa pot reusi sa urmez cursurile Scolii Internationale de Ucenicie(SIU). Nu este usor si nici nu imi doresc sa fie usor, nu vreau o cale plina de flori, ci imi doresc izbanda la fiecare incercare si un pansament la fiecare rana.

Aceasta Scoala presupune 6 luni de curs teoretic si alte 6 luni de curs practic, iar costul total ajunge undeva la 2500 de euro, chiar daca nu am nici macar un sfert din aceasta suma, stiu ca Dumnezeu poate totul si ma ajuta, pentru ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Lui.

Va rog mult daca doriti mai multe informatii, doriti sa ma ajutati spiritual sau material sau pur si simplu doriti sa  ma cunoasteti ma puteti contacta la adresa de email neculageorgian@yahoo.com

Domnul sa va binecuvanteze pe toti!

Georgian

O masina cu doua roti, o bicicleta cu o roata, un cioban fara oi, un frizer fara foarfece, un cantaret fara voce, un violonist fara vioara, o casa fara acoperis, un avion fara aripi, o barca fara vasle, inima mea fara tine, o floare fara petale, o albina fara aripi, un lac secat, o poezie fara versuri, o arma fara gloante, o planta fara frunze, o chitara fara coarde, o clipa fara tine, o partitura fara note muzicale, o carte fara cuvinte, o zi fara tine, un rasarit fara soare, o biblioteca fara carti, o plaja fara nisip, o mare fara apa, un pom fara fructe, sentimente neimpartasite cu tine, un lac fara pesti, un patinoar fara gheata, pamantul fara ploaie, o carte fara autor, o masina fara sofer, un curcubeu fara culoare, eu fara iubirea ta, un pictor fara pensule, o scara fara trepte, un pantof, o intrebare fara raspuns, o tara fara conducator, o sabie fara teaca, un joc fara reguli, o viata fara principii, o iubire fara sfarsit, o piesa de teatru fara actori, un trandafir fara petale, un labirint fara iesire, un lacat fara cheie, o minte fara ratiune, un proton fara electron, o iarna fara zapada, o vara fara soare, o tabla de sah fara rege…eu fara tine.

“Tine” cine esti?…

Frigul deja se simtea din ce in ce mai puternic, prevestea o iarna grea si geroasa in orasul mic si poluat din sud-estul Romaniei. Hainele rupte nu il ajutau aproape cu nimic ca sa se apere de frigul taios de afara. Pic…Pic…si-a facut aparitia si o ploaie de toamna de iti dadea impresia ca nu se va mai termina niciodata. Frigul si ploaia erau dusmanii lui acum, dusmanii unui copil al strazii ratacit in acest oras al nimanui.

Denis…acesta este numele lui sau cel putin asa il strigau ceilalti cersetori si batrani de pe strada.

- Este bine…macar am un nume, isi sopteste si se ghemuieste mai mult intre doua cutii de carton, daca nu aveam nume ce ma faceam? Atat are, un nume si nu ii pare rau, nu are nimic altceva, nu averi, nu parinti, nu prieteni. Denis, copil sarac si singur, copil trist dar oricand poate zambi…

- Denis! Denis! Vino si ia astea!

Vocea puternica a bucatarului de la restaurantul langa care tot statea bietul copil a rasunat puternic pe strada trezind pana si un caine de la o curte alaturata. Un om care de abia isi poate purta burta mare, cu trei, patru randuri de ceafa si cu fruntea alungita pana in crestetul capului.

Arunca doi saci de gunoi si mai tipa inca o data la Denis sa ii duca la tomberonul aflat la cativa metri mai incolo.

- Hai ca nu iti dau degeaba de mancare, lepra de copil ce esti, zise mai mult bombanind muntele acela de sorici, intorcandu-se la treburile lui din bucatarie.

Indata se ridica in varful picioarelor, apuca sacii si  ii duce la tomberon. Se intoarce aproape alergand la geamul bucatariei si asteapta rasplata…

- Iti ajunge asta, se aude din bucatarie si zvarrr!! pe geam zboara o jumatate de hamburger direct in strada. Il sterge un pic cu un colt de la haina si mananca incet din putinul pe care l-a capatat.

- Nu conteaza, este de ajuns si atat, mie imi ajunge, spuse multumit Denis si se zgribuli iarasi in cutiile lui de carton. Ploaia s-a oprit…a reusit sa se incalzeasca un pic…adoarme…

“Este bine sa mananci ceva si sa adormi asa linistit” era ultimul lui gand inainte sa adoarma…Oare daca ar fi stiut ce va urma, mai adormea?

Daca am sti ce se va intampla in viitor, oare se va mai intampla ceva din ceea ce stim? Te va ajuta cu ceva daca stii cand vei muri? Poti sa schimbi ceva in viata ta fara sa stii ce va urma?

Va urma…

Salutareee,

Dupa o pauza de 2 zile, timp in care am participat la un eveniment deosebit, am revenit pentru a continua seria postarilor de pe acest blog. Eram nerabdator sa vin cu un nou subiect pe blog si sa ne vedem fiecare de drumurile noastre…

Asa cum spuneam mai sus, marti 29 septembrie 2009 am participat la un program de voluntariat desfasurat in Comuna Baltesti, Jud.Prahova. Eveniment cu un impact imens asupra gandirii mele…sa fi voluntar inseamna mai mult decat munca fara plata si asigurare medicala(asa cum multi au impresia). Sa fi voluntar inseamna sa ajuti pe cineva necunoscut, iar ca rasplata primesti multumiri, castigi prieteni, savurezi o zi de munca zambind, te incarci sufleteste cu foarte multa energie pozitiva.

Pentru mine a fost o zi cu adevarat minunata, am cunoscut persoane care isi castiga traiul cu greu, care se multumesc la o masa cu un colt de paine si o rosie, care se multumesc cu un simplu acoperis deasupra capului…persoane care au reusit sa invete la lumina lumanarii si pe 3 scanduri drept masa…au reusit sa ajunga la facultati mari(medicina, drept), persoane care te pot invata ce inseamna viata grea…sunt persoane discriminate probabil din toate punctele de vedere. A fost o zi minunata petrecuta alaturi de niste oameni minunati, care m-au impresionat atat de mult incat in momentul in care am ajuns acasa…am plans…am plans pentru ca nu este corect ce se intampla, nu este corect sa ai un suflet asa mare si sa fi tinut deoparte pentru ca esti diferit, am plans pentru ca am avut pareri preconcepute, am plans pentru ca am judecat inainte sa cunosc.

Sa nu uit sa subliniez un aspect al acestui program de voluntariat, el s-a desfasurat avand beneficiari persoanele sarace de etnie rroma din localitatea Baltesti…si da…despre aceste persoane am vorbit mai sus, ele sunt persoanele care m-au impresionat atat de mult, eu am avut suflet rau si le-am judecat, le-am catalogat drept tigani hoti, DAR ei ai avut suflet bun si ne-au asteptat cu bratele deschise, ne-au multumit si ne-a aratat ce inseamna sa castigi un ban cinstit prin prisma lor.

Incearca sa fi in primul rand un voluntar pentru tine, in viata de zi cu zi…incearca sa oferi fara sa astepti nimic in schimb, incearca sa fi alaturi neconditionat…ajuta pe oricine si nu astepta nici o rasplata…Sa fi voluntar inseamna sa ajuti cu sufletul tau, cu multa iubire si fericire. Sa fi voluntar este bine rau de tot:)

Acesta postare se adreseaza unei persoane care a fost in viata mea cea mai de pret fiinta…a contat cel mai mult pentru mine si ma interesa numai linistea ei. Mai bine de 4 ani pentru mine a contat iubirea si fericirea persoanei de pe primul loc din viata mea…dar iubirea aceasta acerba…m-a orbit…m-a orbit sa ma vad si pe mine in aceasta relatie. De aceea te intreb…ma ierti pentru ca ti-am spus “te iubesc”?

Ma bucur pentru ca am invatat sa ofer neconditionat, ma bucur pentru ca am invatat sa iubesc sufletul persoanei apropiate si sa nu iubesc materialismul, frumusetea fizica, mandria, etc. Ma bucur pentru ca nu am fost apreciat, pentru ca acum ma simt mult mai puternic si intelept in a cunoaste cu adevarat persoanele din jurul meu. Ma bucur pentru ceea ce sunt acum, dar tu ma ierti pentru fiecare “te iubesc” pe care ti l-am spus?

Imi pare rau pentru ca ne-am inselat visele, telurile si dorintele crescute impreuna in acesti 4 ani. Imi pare rau pentru ca tu ai plecat si eu ti-am zis te iubesc. Imi pare rau pentru ca au fost momente in care ai crezut sau ai vazut in mine pe altcineva. Imi pare rau daca vorbele mele simple te-au ranit, imi pare rau pentru ca te stresam cand te rugam insistent sa ne intalnim…Imi pare rau pentru fiecare moment in care am gresit si te-am neglijat…Ma ierti te rog pentru ca am incercat sa te iubesc?

Bucurie si tristete…adunate inseamna viata de zi cu zi, mai mult sau mai putin din fiecare…totul depinde de cat de bine poti sa pretuiesti bucuria, in timp ce uiti tristetea…Asa ca vei putea vreodata sa ma ierti pentru ca te-am iubit?

Georgian N.

Salutare tuturor,

O intamplare binecunoscuta de noi toti, m-a facut sa scriu acest articol, mai exact despre ce este vorba…Intr-o seara ma intorceam de la serviciu si am dat o fuga pe la sala de fitness(apropo…am slabit 2 kg:p) si pe strada, in fata mea, 2 pusti in jur de 8-9 ani vorbeau despre un joc pe calculator: “U ce level esti?”, “Eu sunt level 16 si o sa mai omor cativa oameni si o sa fiu level 17”, “Wow, level 17…hai mergem in casa si vorbim pe messenger”, “Hai”…Ce se intampla, doctore? Sunt eu mult prea conservator sau generatia urmatoare o sa traiasca in Second Life?

Sunt sigur ca mai sunt foarte multe povesti de genul dar vroiam numai sa aduc aminte de vremurile noastre fara calculator, messenger, telefon mobil, hi5, Counter Strike, Fifa si multe altele…Va aduceti aminte cum ne jucam cu o minge de cauciuc(minge de 35) pana la 1,2 noapte de strigau saracele mame din 10 in 10 minute dupa noi pana raguseau? Ne hidratam cu apa imbuteliata de la pompele de pe strada, ne racoream cu suc de la TEC, ne jucam ruble, pititea, saream coarda ca niste iepuri si multe altele.

Sigur, un motiv bun ar fi evolutia rapida a lumii cam in toate domeniile dar educatia a evoluat si ea? Incotro se indreapta acesti micuti care stiu sa adune doar cu calculatorul langa ei? Este aceasta educatie sanatoasa, daca invata intai sa se joace Fifa pe calculator si apoi invata tabla inmultirii? Memoria unui copil incepand cu varsta de 6 ani este ca un burete care absoarbe orice informatie…ce pacat sa retina cum sa se joace pe calculator si cum sa scrie sms-uri si mms-uri pe telefonul cu touch-screen cumparat de tata pentru ca pruncul s-a facut mare mare…are 7 ani. Dar nu se lasa nici mami mai prejos si il “motiveaza” sa ia premiul I in schimbul unei console PSP…deeh sa nu se plictiseascaJ

Nu sunt inca parinte(dar imi doresc intr-o buna zi) si totusi incerc sa invat de pe acum ce inseamna sa oferi educatie la randul tau, sa oferi o crestere sanatoasa fizica si psihica, sa oferi neconditionat iubirea de parinte.

Va doresc un weekend placut,

Georgian

Hello again,

M-am tot gandit cum sa intitulez cea de a doua postare de pe blogul meu si cred ca am reusit sa gasesc un nume potrivit: “A doua zi”. De ce? Pentru ca intotdeauna a doua zi te gandesti mai bine la ce ai facut…sau nu ai facut in prima zi, a doua zi faci noi promisiuni pe care speri sa le respecti, a doua zi iei pilula neglijentei, a doua zi continua sarbatoarea si petrecerea, a doua zi Dumnezeu a creat cerul albastru…

Cat este de importanta aceasta “a doua zi” pentru tine? Pentru mine a doua zi inseamna o noua sansa…un nou inceput. A doua zi ai sansa de a schimba ceva la tine, poti sa aspiri la mai mult…”A doua zi” inseamna ceva in plus fata de “prima zi”…

Pare frumos pana acum, dar a doua zi aduce cu ea si regrete, ganduri care iti ataca constiinta si care te fac sa te intrebi:”De ce nu am facut eu asa de la bun inceput?”, “De ce am ales sa fac asa ceva?”. Regretele unor fapte comise inseamna primul pas catre un viitor mai bun…sa regreti, sa recunosti ceea ce esti si sa schimbi sunt lucruri esentiale spre vindecarea multor vicii fizice sau psihice. Oare le folosim si noi in viata noastra de zi cu zi?

A doua zi este ziua schimbarii si ziua unui nou inceput…

O zi minunata va doresc in continuare,

Georgian

Bine ai venit la Myblog.ro.

Bine v-am gasit si sper sa raman aici cat mai mult timp posibil. Mi-am dorit de mult timp sa imi expun parerile si ideile despre viata mai grea sau mai usoara de zi cu zi. Momentan sunt la serviciu si incerc sa termin repede aceasta prima postare pe Blogul meu intitulat simplu…Fara cuvinte

Va doresc o zi minunata in continuare